În Estonia există peste 60 de IMM-uri care produc la mia de locuitori, în Portugalia peste 50, iar în Austria 40, potrivit datelor de la Comisia Europeană. Prin urmare, România se regăseşte printre ţările din Uniunea Europeană cu cele mai puţine IMM-uri în producţie la mia de locuitori.
„Mă aşteptam ca România să fie printre ţările cu cele mai puţine IMM-uri în producţie pentru că, în primul rând, cultura noastră antreprenorială este foarte tânără, dat fiind faptul că înainte de 1989 toată lumea muncea pentru stat. În plus, nu există know-how în zona de producţie, oricare ar fi domeniul. Trebuie să aloci mult timp să înţelegi ce este antreprenoriatul şi ce presupune un anumit domeniu, riscul este mare. Un astfel de business necesită o investiţie semnificativă şi există zone delicate, cum ar fi normele sanitare. Este mult mai simplu să imporţi şi să distribui“, spune Cătălin Mihai, un profesor de franceză care în urmă cu mai bine de patru ani a înfiinţat, alături de doi francezi, brandul Les Saveurs d’Yveline, o mică fabrică specializată în producţia de gemuri.
Dacă interesul scăzut al antreprenorilor români pentru zona de producţie nu este o vulnerabilitate suficient de mare pentru o economie care se „zbate“ să crească cu mai mult de 2% pe an, România este şi una dintre ţările UE care au, per total, printre cele mai puţine IMM-uri la mia de locuitori, respectiv 24, în timp ce aceleaşi „vedete“ ale Europei (Estonia, Portugalia, Austria şi Croaţia) numără peste 150 sau chiar 200 de IMM-uri la fiecare o mie de locuitori.
De ce are România de 12 ori mai puţine afaceri mici şi mijlocii în producţie la mia de locuitori decât UE şi de ce nu reuşeşte să găsească un echilibru între impactul pe care îl au companiile de producţie în economie şi ponderea celor din comerţ care contribuie la mediul de business local?
„Este greu să contruieşti un mediu antreprenorial într-o zonă care a fost dominată foarte mult timp de mari fabrici deţinute de stat, care aveau zeci de mii de angajaţi. Foarte puţini dintre ei au avut curajul să îşi folosească expertiza pentru a începe ceva pe cont propriu în acea periodă şi ar fi fost greu să şi concureze cu marii producători. În plus, chiar dacă cineva ar dispune de capitalul necesar pentru a porni o astfel de afacere, este mai greu să te baţi cu producători din ţări care deja au istorie în domeniu şi care au materia primă chiar la ei în ţară“, eplică analistul economic Aurelian Dochia.
Anul trecut, România avea până în 480.000 de IMM-uri şi de şase ani tot se zbate să treacă de pragul de 500.000. Dintre acestea, una din două firme face comerţ. În schimb, estonienii au reuşit să aibă mai multe IMM-uri care produc la mia de locuitori decât în comerţ, iar portughezii, austriecii şi croaţii încă păstrează un echilibru între activitatea de producţie şi cea de comerţ a mediului de afaceri mic şi mijlociu. (sursa: zf.ro)
