"Față de Polonia, de exemplu, care a atins un grad de saturație, România, în momentul de față, este încă mult subinvestită, mult subutilizată și cu resurse potențiale importante, inclusiv în zona forței de muncă bine calificate, mai ales pe anumite segmente. Nu aș spune că este o forță de muncă ieftină, pentru că e destul de dificil să ai oameni bine calificați, ingineri bine pregătiți, care să îți facă lucruri sofisticate și pe care să îi plătești incorect. Dar, faptul că ai aceste abilități și aceste competențe aici face ca lucrurile să se dezvolte mai rapid, altfel alternativa este să aduci ingineri străini, să facă un transfer de know-how, și asta ia timp de obicei", a afirmat Marian Năstase.
În ceea ce privește noul Cod Fiscal, președintele Alro a subliniat că predictibilitatea este mult mai importantă decât nivelul de taxe, deși "ne interesează taxe cât mai mici", adăugând că în momentul de față își dorește un consens pe Codul Fiscal, "indiferent în ce formă va fi el".
Marian Năstase a mai vorbit în interviu despre rezultatele financiare înregistrate de Alro în primul semestru, semnalând că acestea au fost influențate de scăderea semnificativă a costurilor cu energia, despre planurile de investiții pentru următorii cinci ani, precum și despre atenția managementului pentru piața internă, deoarece a constatat o creștere gradului de sofisticare.
AGERPRES: Luni va avea loc în Parlament reexaminarea noului Cod Fiscal. Cum apreciați măsurile de relaxare fiscală cuprinse în acest document?
Marian Năstase: Cred că cel mai important lucru, cel puțin pentru noi, este ca sistemul de impozite și taxe să fie predictibil. Este foarte important. Nivelul lor este o decizie ce excede competențele noastre. Evident că ne interesează taxe cât mai mici, dar cred că mult mai importanta decât nivel taxe este predictibilitatea. Vă dau exemplul clasic, taxa pe stâlp. Conceptul taxei pe stâlp nu a fost un concept rău, dar faptul că în spațiul public probabil nu a fost explicată suficient și a venit cumva în plus față de alte taxe și nu s-a înțeles exact nevoia de a avea această taxă. A fost foarte controversată. Actualul Cod Fiscal... aștept să văd forma finală ca să mă pronunț. Că va fi o relaxare fiscală, că se vor reduce anumite taxe și impozite, că se va reduce mai abrupt sau într-o manieră mai lină, gradual, aici este o chestie de cifre. N-am văzut cifrele să știu care e impactul. Dar sunt oameni mult mai bine pregătiți care știu cifrele, care le-au analizat, care pot la un moment dat să ia o decizie corectă.
Ce este foarte important, este ca, odată luată această decizie, să fie menținută o perioadă de timp suficient de mare. Este un Cod Fiscal, nu este o lege sau un alt act normativ. Dacă e un Cod Fiscal și facem o modificare și îl menținem în continuare 5-6-7 ani neschimbat, toată lumea va fi mulțumită, după părerea mea, după cum toată lumea e mulțumită de taxa de 16%. Eu am fost mai nervos când s-a pus problema să se modifice cota unică de impozitare de 16%. Dacă e o chestie bună, de ce să o strici? Dacă e o chestie care de 10 ani e acolo și ne-am obișnuit toți cu ea și știm cum să o calculăm și știm să ne facem socotelile, pot să îmi fac și eu un business plan pe următorii cinci ani, de ce să umblăm la ea? Cred că prioritatea este să avem un consens pe acest Cod Fiscal, indiferent în ce formă va fi el, evident că am prefera să fie o reducere de taxe, dar modalitate în care se face să permită să fie predictibil pentru măcar cinci ani.
AGERPRES: Alro a încheiat primul semestru cu profit, după trei ani de pierderi, o contribuție importantă având-o scăderea costurilor. Care au fost principalele elemente ce au determinat reducerea costurilor?
Marian Năstase: În principal, la scăderea costurilor a contribuit reducerea cheltuielilor cu energia electrică. Aceasta s-a datorat mai multor factori. În primul rând, a fost aplicată legislația europeană, implementată și în România. În condițiile în care subvențiile pentru energia regenerabilă s-au dovedit disproporționate de-a lungul și de-a latul Europei, la un moment dat Comisia Europeană a decis să intervină și să ia măsuri, să elaboreze un ghid, o legislație practic, pentru atenuarea efectelor acestor subvenții, care nu numai că distorsionează piața, dar chiar pun în pericol competitivitatea industriei românești. Această legislație, după aproximativ trei ani, a fost implementată și în România, ceea ce a rezultat într-o exceptare a consumatorilor intensivi de energie electrică de la plata parțială a acestor subvenții pentru energie regenerabilă. Acesta a fost primul element.
Al doilea element este că piața de energie electrică a intrat într-o fază de maturitate, după ani de zile în care adâncimea pieței a fost nesemnificativă, ea în continuare este departe de a fi perfectă, dar în momentul de față are adâncimea necesară, dimensiunea necesară pentru a permite consumatorilor să aibă un acces la energie electrică mai variat și în condiții de competitivitate crescută.
Primele două elemente au fost externe activității noastre. Al treilea element, pe care l-am urmărit în permanență, a fost reducerea costurilor cu energia electrică, în principal prin investiții masive ce au demarat în 2004-2005 și care au continuat cu niște planuri dezvoltate anterior în vederea îmbunătățirii eficienței energetice, atât prin reducerea consumului de energie electrică, cât și a celui de gaze naturale. Și această preocupare este ceea ce noi numim 'continous improvement', îmbunătățire continuă, deci este o sarcină permanentă de reducere a costurilor.
AGERPRES: Cu cât s-au redus costurile pe partea de energie?
Marian Năstase: Costurile s-au redus pe partea de energie electrică cu aproape 200 dolari/tonă, ceea ce este substanțial. De când a fost implementată schema pentru certificatele verzi, Alro a plătit 170 milioane euro, bani care au părăsit societate, nu au adus niciun beneficiu, nici nouă, nici acționarilor, nici măcar la bugetul de stat, pentru că au crescut cheltuielile societății. Faptul că societatea a intrat pe pierdere a reprezentat un element negativ și pentru bugetul de stat și pentru bugetele locale. Noi suntem la zi cu toate taxele, atât pentru salariați cât și către autoritățile locale și bugetul de stat, dar absența profitului a eliminat impozitul pe profit și pe dividende, în cazul în care s-ar fi distribuit dividende.
AGERPRES: Operatorii din sectorul energiei regenerabile cer modificarea legislației privind certificatele vezi, pentru că altfel intră în faliment. Credeți că vor fi făcute schimbări în perioada următoare?
Marian Năstase: Noi am spus dintotdeauna, de acum trei ani, când au început discuțiile public și am luat atitudine față de această chestiune, că, din păcate, schema inițială a fost implementată greșit, pentru că nu s-a făcut un studiu de piață, un studiu de impact, pentru a se vedea gradul de suportabilitate al acestei subvenții la nivelul consumatorului industrial, la nivelul consumatorului casnic. Aceste subvenții afectează toată societatea românească pentru că au fost implementate fără studiu de impact și practic nu s-au putut evalua consecințele. Asta a fost prima chestiune negativă care s-a întâmplat și care a creat anomalii. A doua chestiune care a creat anomalii a fost faptul că nu s-a respectat planul național de dezvoltate, care a fost aprobat la un moment dat acum câțiva ani și toate aceste investiții nu s-au făcut eșalonat cum ar fi trebuit, cum au fost prevăzute să se facă, ca să asigure o atenuare a suportabilității de către consumator, ci au fost făcute toate dintr-odată.
Mai departe nu știu să spun care este soluția, dar faptul că în momentul de față există o cotă de energie mai mică decât cea prevăzută în plan este logică, pentru că ne-am atins ținta. Odată ce ne-am atins țintele nu văd de ce ar trebui să mai susținem industriile respective.
AGERPRES: La un moment dat conducerea Alro intenționa să construiască o centrală proprie la Tulcea. Ce se mai întâmplă cu acest proiect?
Marian Năstase: Centrala de la Tulcea avea un buget cam de 260 milioane pentru a putea fi construită și noi am plătit 170 milioane euro pentru certificatele verzi. Din ce să o mai facem? Acum, deja trebuie să evaluăm evoluția pieței de energie, deja trebuie să ne refacem capitalurile proprii după această hemoragie masivă de fonduri din ultimii trei ani către producătorii de certificate verzi. Poate în viitor vom mai vedea. Deocamdată nu. Nu avem suficienți bani.
AGERPRES: Ce estimări aveți pentru 2015 în privința rezultatelor financiare?
Marian Năstase: Pentru anul acesta avem bugetat un profit de 63 milioane dolari. Prima jumătate a anului a depășit așteptările noastre bugetare, dar nu a depășit așteptările noastre ca management, pentru că am anticipat că o să fie o primă jumătate mai bună și o a doua jumătate oarecum mai dificilă, fiindcă sunt mișcări destul de mari pe piețele globale, e o volatilitate destul de ridicată. Dar credem că ne vom încadra în buget. Ținta noastră este bugetul și vrem să îl facem și la nivel de profit și la nivel de EBITDA.
AGERPRES: Și pentru următorii ani?
Marian Năstase: Sunt mai multe comentarii de făcut. În primul rând așteptăm să se mai stabilizeze piețele. În prima jumătate a anului am văzut o volatilitate crescută în primul rând pe euro/dolar, pe FX, pe piețele valutare. Am avut situația Greciei, care a fragilizat foarte mult euro și am avut o situație foarte bună pe America, cifre foarte bune. Și asta a dus la o mișcare a capitalurilor speculative, care la nivel global sunt uriașe. Aceste capitaluri speculative au ieșit de pe piața de commodities și s-au mutat pe piețele valutare, unde randamentele sunt mult mai ridicate. Adică, de ce să faci 10% pe an când poți să faci 80% pe an?
A fost o mișcare masivă a capitalurilor de pe commodities. Asta a dus și la scăderea materiilor prime, a metalelor, inclusiv a metalelor prețioase, pentru că randamentele au fost mult mai bune pe partea de FX, de piețe valutare. Mă aștept ca în 6 luni, dacă totul merge bine, să se normalizeze situația și probabil vom vedea o intrare a capitalurilor în zona de commodities.
Pe de altă parte, din punctul nostru de vedere, faptul că a scăzut prețul aluminiului ne afectează într-o oarecare măsură, dar puțin, pentru că, în același timp, a scăzut și prețul materiilor prime pe care le cumpărăm pentru producerea aluminiului. Petrolul an/an a scăzut cu 55%, ceea ce automat duce la scăderea prețului cocsului de petrol din care noi facem amorsa, cărbunele a scăzut la fel cu 30% an/an, deci și smoala e mai ieftină. Asta înseamnă că, deși produsele se vor ieftini, ne conservăm profitul și EBITDA, pentru că și costurile noastre se reduc. Pe de altă parte, un dolar puternic pe noi ne ajută, fiind exportatori, pentru că încasăm dolari și luăm pentru același dolar mult mai mulți lei. Față de 3,6 lei/dolar cât aveam în buget, luăm 4 — 4,1 lei/dolar, ceea ce are o influență pozitivă, dar nu știm cât va dura asta, de acea noi am fost mai conservatori în buget când am spus 3,6 lei/dolar, pentru că această mișcare a capitalurilor de pe piețele monetare este clar că e mai degrabă o chestie speculativă.
AGERPRES: Alro are elaborat un plan de investiții pentru următorii ani. Ce prevede acesta?
Marian Năstase: Este un plan pe următorii cinci ani. Când a venit criza, în 2008-2009, noi eram cu planurile de investiții organizate pe două direcții principale. Prima direcție era în aluminiu primar, unde era nevoie de niște investiții de mentenanță, în special pentru schimbarea unor echipamente vitale pentru bunul mers al societății și care erau foarte vechi, program de investiții care s-a încheiat până la venirea crizei.
A doua direcție este de a investi în produse cu valoare adăugată mare și foarte mare, decizie, spunem noi, benefică, luată acum 10 — 11 ani și pentru care s-au investit foarte mulți bani. La momentul crizei eram cu acest program de investiții la jumătate. Venind criza, am suspendat investițiile și, prin acest program pe care îl avem acum, reluăm investițiile pe partea de produse cu valoare adăugată mare și foarte mare de unde l-am întrerupt și ne ținem de plan. Planul inițial e întotdeauna cel mai bun.
AGERPRES: Cât la sută din produsele Alro merg la export? Aveți piețe noi?
Marian Năstase: Avem piețe noi, pentru că acum trei ani am făcut o schimbare în strategia de marketing a societății. Alro are două modele de business. Aluminiul primar este un business de commodities. Practic sunt produse standardizate, cu o valoare adăugată relativ mai mică decât produsele procesate. Nu mai producem de mult lingouri, dar sârma și barele se livrează în general regional. Nu poți să le livrezi la distanțe foarte mari, pentru că transportul și asigurarea mărfii pot să te ducă relativ repede într-o zonă necompetitivă. Deci este o piață regională.
Spre deosebire de acest business, produsele cu valoare adăugată mare și foarte mare, produsele procesate, cum le spunem noi, plăci, table, benzi etc pot fi livrate oriunde în lume. Și, acum trei ani, întrucât situația din Europa era relativ incertă, am stabilit ca prioritate să dezvoltăm fie piețe mai vechi pe care le avea Alro în afara Europei, fie noi piețe. America, de exemplu, era o piață mai veche, la fel Coreea de Sud și alte câteva țări din Asia. Și am început redezvoltarea lor într-un mod mai agresiv. Printre piețele noi am dezvoltat Mexicul, sudul Africii, Singapore, câteva țări din Asia, toate cu potențial foarte mare, în care se cer produse cu valoare adăugată foarte mare, produse sofisticate folosite pentru aplicații sofisticate, pentru industria construcțiilor de mașini, pentru industria medicală, industria aviatică, industria navală și, evident că, pe măsură ce gradul de sofisticare crește și prețul plătit este mai important.
În ultimii trei ani aceste piețe s-au dezvoltat foarte bine. Ne-am diversificat mai bine portofoliul de clienți, încercând să facem și o distribuție mai bună a riscului geografic, pentru că sunt piețe care pot fi afectate de un anumit risc la un anumit moment dat, dar economia globală ne-a învățat că poate fi afectată de criză, însă ieșirea din criză se face treptat și se face secvențial: unii ies mai repede, alții mai târziu, alții nu ies o perioadă lungă de timp.
Exportul rămâne în continuare important pentru portofoliul nostru. Exportăm între 70% și 80%. Bineînțeles că piața vest europeană, plus Polonia, au rămas 'core markets' pentru noi, în special Germania și țările nordice, mai ales pentru produsele cu valoare adăugată mare, și le-am crescut și pe acestea, dar în limita în care aceste piețe au reușit să absoarbă, pentru că ritmul de creștere în Europa este mai mic decât în Mexic și țările menționate anterior.
AGERPRES: Pentru piața internă aveți planuri de dezvoltare?
Marian Năstase: Încercăm să dezvoltăm cât mai mult și piața domestică, care pe noi ne interesează foarte tare. Constatăm o creștere a gradului de sofisticare a pieței. Sunt actori importanți în industria în care noi livrăm, sunt actori importanți care s-au implantat în România, în special în industria constructoare de automobile. România este deja pe harta mondială a producției de autovehicule, cu un grad de excelență destul de ridicat. Produsele Dacia le vedeți peste tot în lume. Asta aduce un grad de expertiză mare și, inerent, o dorință din partea noastră de a deveni furnizori pentru automotive. Vedem companii românești ce devin specializate în vopsirea aliajelor, prelucrarea aliajelor din ce în ce mai sofisticate. Evident ne interesează să vindem pe piața domestică, să vindem în țară, unde este aproape, e ușor de livrat, e ușor de comunicat cu clientul, îi înțelegem nevoile, îi înțelegem structura business-ului, îi înțelegem, mai ales, dificultățile prin care trece, pentru că am trecut cu toții printr-o situație de criză financiară.
Evident, și clienții din afara României au același nevoi, dar, din punctul de vedere al costurilor, numai dacă ne gândim la transport, asigurare, inclusiv comunicare cu clientul, pentru că, deși trăim în epoca internetului, la un moment dat, când vrei să faci o vizită în America, trebuie să îți aloci o perioadă de timp să vezi un client acolo, mult mai mare decât dacă te urci în mașină, tren sau avion și te duci la Iași, la Baia Mare, Brașov, Cluj sau Titu.
Eu cred că piața noastră are potențial în creștere. Este clar subvalorificată. Față de Polonia, de exemplu, care a atins un grad de saturație, România, în momentul de față, este încă mult subinvestită, mult subutilizată și cu resurse potențiale importante, inclusiv în zona forței de muncă bine calificate, mai ales pe anumite segmente. Nu aș spune că este o forță de muncă ieftină, pentru că e destul de dificil să ai oameni bine calificați, ingineri bine pregătiți, care să îți facă lucruri sofisticate și pe care să îi plătești incorect. Dar, faptul că ai aceste abilități și aceste competențe aici face ca lucrurile să se dezvolte mai rapid, altfel alternativa este să aduci ingineri străini, să facă un transfer de know-how, și asta ia timp de obicei.
AGERPRES: Care sunt principalii concurenți ai Alro?
Marian Năstase: Cum am spus, avem două abordări, două modele de business. Pe piața de primar, respectiv, bare și sârmă, fiind o piață regională, este greu să ai competitori, pentru că noi suntem cea mai mare uzină de aluminiu din centrul și sud-estul Europei și atunci și pentru competitorii noștri din alte regiuni ale Globului problema este aceeași, să aducă o marfa aici îi face ineficienți și atunci concurența e relativ mică. Bineînțeles, există concurență în interiorul Uniunii Europene, dar nevoia este foarte mare. În momentul de față Europa importă cam jumătate din aluminiul de care are nevoie. De ce? Și pentru faptul că aceste politici oarecum exagerate de subvenționare a energiei regenerabile de exemplu au redus gradul de competitivitate al producătorilor de aluminiu europeni. Din 33 de producători de aluminiu europeni, în prezent mai sunt doar 11, ceea ce a creat nevoia de importuri, a stimulat foarte mult importurile. Practic piață există, nu sunt probleme.
Pe partea de procesate concurăm cu toți producătorii mari din industria de aluminiu. Este o luptă dură pe toate piețele externe, pentru că este o piață globală, în care concurăm cu toți cei mari și mici. Avem o echipă de management dură, care este foarte decisă să ducă lucrurile la capăt și cu oameni foarte puternici și foarte profesioniști, bărbați și femei, și dacă am traversat noi șase ani de criză...
AGERPRES: Câți angajați are Alro în prezent? Este vreo modificare față de anul trecut?
Marian Năstase: În cadrul grupului în România sunt 3.500 de angajați. Pe orizontală, influențăm direct 60.000 de angajați, prin activitatea noastră, fabrici care depind de noi, clienți care depind de noi, furnizori care depind de noi într-o măsură mai mare sau mai mică. În principiu, numărul de angajați a rămas relativ stabil. 2.500 de angajați la Alro, 800 de angajați la Alum Tulcea și cam 200 la Vimetco Extrusion. A rămas relativ stabil și e relativ stabil de mai mulți ani.
AGERPRES: A fost afectat combinatul de situația din Grecia?
Marian Năstase: În ultima parte, când s-au impus restricții, am fost afectați, dar relativ puțin. Noi vindem în Grecia și clienții greci au avut oarece restricții la plată, nu determinate de faptul că nu aveau lichiditățile necesare ci de această restricție a transferurilor de capital. Dar pentru tranzacțiile comerciale evident că era permis, dar până au înțeles ei ce trebuie să facă a luat un pic de timp. În plus, noi nu vindem în Grecia cu plata la termen, adică nu ne luăm risc comercial pe Grecia. Dacă bancherii nu își iau risc comercial, dacă Banca Centrală Europeană nu își ia risc comercial, FMI și Comisia Europeană nu își iau risc comercial pe Grecia, nouă ne-ar fi destul de greu. Deși sunt parteneri tradiționali, avem clienți care lucrează cu Alro din 1993, vă dați seama că ne știm foarte bine, dar percepția macroeconomică nu ne-a permis nici nouă să ne luăm riscuri inutile, avem și noi acționari și până la urmă astea sunt regulile jocului.
AGERPRES: Din punctul dumneavoastră de vedere, bursa de energie este eficientă?
Marian Năstase: Bursa de energie, evident, ca orice chestie care se creează din nimic, are o perioadă de evoluție. Piața zilei următoare, care a fost creată și cu asistență internațională, a funcționat fără să aibă neapărat adâncimea necesară la începuturi, fără să aibă volumul necesar, dar a funcționat, pentru că procedurile au fost bine puse la punct, relativ ok și funcționează în continuare ok. Este o piață ce își atinge obiectivele pentru care a fost creată. Este o piață de reglementare a abaterilor predictibile.
Piața de echilibrare rămâne relativ opacă, sau nu am eu cunoștințele necesare să o înțeleg în detaliu, dar, într-un fel și ea își atinge obiectivele, în sensul că este o piață de penalizare: nu știi ce faci cu energia, ești penalizat, nu știi când vrei să consumi, ești penalizat, nu poți să ai un grad de predictibilitate de minimum 48 de ore al activității tale, ești penalizat. Principiul este fair. Cum funcționează, n-aș putea să vă spun, pentru că nu este o piață la care să aibă acces consumatorii, este o piață de reglare a diferențelor impredictibile, de penalizare a diferențelor impredictibile. Și e normal să existe asemenea piață, pentru că sistemul energetic trebuie să fie permanent echilibrat. În situații de dezechilibre putem avea 'blackout-uri', putem avea explozii de transformatoare...
Celelalte platforme comerciale, pentru că PZU și piața de echilibrare sunt platforme tehnice, au încercat să țină cont de nevoile pieței, dar probabil că relația dintre piață și OPCOM și reglementator a avut probleme cu comunicarea, care a mai lăsat de dorit de-a lungul timpului. Nu întotdeauna ceea ce solicita piața s-a reflectat în modul în care au fost aceste platforme create, dar în timp s-a ajuns la masa critică necesară și de tranzacții și de actori în piață și de experiență acumulată de către operatorul de piață și de reglementator pentru a se încerca să se ajungă la un punct de echilibru între ce dorește piața și ce există efectiv implementat.
Am văzut că a fost o fază inițială cu Piața Centralizată a Contractelor Bilaterale, care încet încet intră în desuetudine, pentru că nu permite o licitație competitivă, o licitație în timp real. În continuare are prevăzut în regulament licitație în plic închis, care este greoaie, este ineficientă și pentru consumator și pentru producător, pentru furnizorii care cumpără, pentru consumatorii finali... Dar a apărut o variantă a PCCB, cu negociere continuă — PCCB-NC, care încet încet își face treaba. Este și o chestie de înțelegere și de acceptare la nivelul participanților din piață, în primul rând pentru că sunt structuri tehnice, cu platforme IT, trebuie să îți înveți niște oameni de bază cum să lucreze pe aceste platforme.
După aceea a apărut OTC. Eu am fost sceptic la început, dar s-ar putea ca OTC la un moment dat să preia cam tot volumul tranzacțiilor din piață, pentru că la momentul actual oferă cea mai bună modalitate de tranzacționare, în așa fel încât să ai certitudinea, confortul, că partenerul tău de afacere este un partener serios, că îți oferă garanțiile necesare, că decontarea se face indiferent de situațiile care pot apărea în piață, adică sunt respectate contractele și totul se face într-o manieră transparentă.
Ulterior, s-au creat niște platforme pentru certificate verzi, care din păcate nu funcționează, nu pentru că platformele nu sunt bune, platformele sunt foarte bune, dar aici eu am o opinie foarte clară: este ilogic să spui că poate exista o piață pentru subvenție. Subvenția o ai sau nu o ai. Când cererea de certificate e egală sau mai mare decât oferta se tranzacționează la preț maxim, cum a scăzut sub producția de certificate, se tranzacționează la prețul minim. Restul, între, sunt manipulări de piață. Prețul s-ar stabili într-o piață dacă s-ar cumpăra ceva de care am nevoie. Dar n-are nimeni nevoie, niciun consumator nu vrea să dea banii degeaba. Nu sunt roșii să zici că trebuie să mănânc. (sursa: AGERPRES)
